Custodie comună prin Acord de mediere

Custodia comună (numită în noul cod civil autoritate părintească comună) este sentința judecătorească prin care custodia unui copil este acordată ambelor părți. În custodia comună ambii părinți sunt părinți custodieni și nici unul dintre părinți nu este părinte necustodian, cu alte cuvinte copilul are doi părinți custodieni. Problema custodiei minorilor se pune atât ca urmare a unui Divorț în care sunt implicați minori cât și în cazul separării unor părinți necăsătoriți. Aceasta custodie comuna se poate realiza printr-un acord de mediere, bazat pe multe aspecte care tin cont de interesul superior al copilului.


Multe state din SUA și  Europa recunosc două forme de custodie comună: custodia comună fizică și custodia comună legală. Custodia comună reprezintă un pas important în asigurarea interesului superior al minorilor de a avea acces la ambii părinți și este, de facto, o evoluție față de custodia unică sau față de custodia împărțită.

Custodia comună legală

Dacă în custodia unică, ambii părinți au dreptul de a avea acces la datele cu privire la educație, sănătate, și alte informații, în custodia comună legală părinții au, suplimentar, drepturi egale în deciziile cu privire la bunăstarea copilului și drepturi mult mai largi de a interacționa cu minorul.

Custodia comună fizică

• În custodia comună fizică, acomodarea și îngrijirea copilului este împărțită conform programului de custodie ordonat de către judecătorie (cunoscut sub numele de plan parental sau programul parental). În multe cazuri, termenul vizitare nu mai este folosit în aceste circumstanțe, ci mai degrabă este rezervat ordinelor de custodie unică.
• În unele state custodia comună fizică creează prezumția că minorii vor locui un timp relativ egal cu fiecare dintre părinți (ambii părinți sunt atunci părinți rezidenți) totuși în marea majoritate a statelor, custodia comună fizică creează doar o obligație de a-i oferi fiecăruia dintre părinți perioade semnificative de timp petrecut cu minorul pentru a-i asigura copilului un contact frecvent și continuu cu ambii părinți. În acele situații pentru a se deosebi între cei doi părinți care sunt ambii părinți custodieni, se folosește termenul de părinte rezident și respectiv părinte nerezident).

Suportul legal în România

• Custodia comună este reglementată de articolele 397-404 din noul Cod civil al României, planificat a intra în efect începând din 1 octombrie 2011. Noul Cod civil introduce o instituție nouă , autoritatea părintească, iar regula de bază în cazul dvoritului va fi că autoritatea părintească va fi exercitată în comun de către ambii părinti. Aceasta instituție a autorității părintești comune a fost preluată din Codul Civil al statului Quebec.
• Modalitatea în care va fi implementată custodia comună în România de la acea dată este sub forma custodiei comune legale. Conform cu noile prevederi ale codului civil instanța va trebui să stabilească în caz de divorț :
• dacă autoritatea părintească va fi exercitată în comun de către ambii părinți (adică custodie comună, sau va fi exercitată de către un singur părinte (adică custodie unică);
• domiciliul copilului la unul dintre părinții săi, și relațiile personale la care are dreptul celălalt părinte cu care copilul nu locuiește în mod statornic;
• contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de întreținere ale copilului

Obținerea custodiei comune are o mare valoare simbolică și psihologică, în special pentru părintele care a fost în mod sistematic eliminat în trecut prin implementarea custodiei unice. Deși intervine celălalt părinte în educația copilului, aceasta promovează, din lipsă de alternative mai bune, satisfacerea regulii de bună purtare în discuții partea ambilor părinți. Părinții sunt astfel obligați să colaboreze și în general conflictele se aplanează.

Custodia comună și conflictul dintre părinți

În statele în care custodia comună este decizia implicită, conflictul între părți a fost întotdeauna mai mic, deoarece nu există nici un câștig sau pierdere între părinți care ar putea alimenta câștigul. Din contră aranjamentul de tip custodie comună forțează părinții să facă concesii. Părinții care s-au aflat în aranjamente de tip custodie au raportat mai puțin conflicte decât părinții care erau în aranjamente de tip custodie unică.

Surprinzător, chiar și evaluările făcute de mame sunt favorabile custodiei comune. La prima vedere mamele ar putea percepe custodia comună ca o pierdere a controlului la care se așteptau ca și părinți favorizați, de sistemul de custodie unică și ar fi mai puțin dispuse să perceapă custodia comună ca fiind benefică pentru copii. Unii autori au afirmat chiar că mamele ar fi "marii perdanții" în situațiile de custodie comună. Cu toate acestea, studiile arată că mamele care au experimentat custodia comună o găsesc pe aceasta ca fiind benefică pentru adaptarea copiilor (Kuehl, 1989)

Faptul că în cuplurile cu custodie comună - s-au raportat conflicte mai puțin acute este important deoarece există preocuparea ca nu cumva custodia comună să expună copii la conflictul în desfășurare dintre părinți. Dar de fapt custodia unică a raportat nivele mai mari de conflict între părinți. Aceste conflicte pot fi stinse prin intelegeri in cadrul sedintelor de mediere.

Observații

• Tribunalele în general nu au definit clar termenii ‘perioada semnificativă’ și ‘contact frecvent și continuu’, ceea ce implică destul de dese dispute între părinți în aceste probleme.
• Custodia comună fizică și custodia comună legală sunt aspecte diferite ale custodiei, și determinarea este adesea făcută separat în multe dintre divorțurile din state. Exemplu: este posibil de a avea custodie comună legală, dar doar unul dintre părinți să primească custodie fizică individuală. În unele state se face referire la denumirile de părinte custodian și părinte necustodian.
• De asemenea, acolo unde este în vigoare custodia comună fizică, termeni precum ‘părinte custodian primar’ și ‘rezidență primară’ nu au nicio semnificație legală în afara eventual de cea legată de situația taxelor, deoarece ambii părinți sunt părinți custodieni.

Când este cazul să se ceară custodia comună și când e de preferat să se rămână în custodie unică

Pentru binele copiilor, scopurile părinților divorțați ar trebui să fie aceleași: implicarea ambilor părinți în viețile copiilor și atenuarea conflictelor dintre părinți. Acești doi factori ar trebui să îi domine pe toți ceilalți atunci când părinții discută relativ la custodia asupra minorilor. O soluție de custodie comună dă o siguranță psihică pentru părintele care, altfel, ar fi părinte necustodian. Dar, și într-o situație de custodie unică, împărțirea generoasă a timpului (combinată cu o comunicare deschisă între părinți) poate crea un mediu în care părintele ce nu deține custodia, poate fi în mod semnificativ implicat în viața copilului. Comună este cel mai potrivit aranjament atunci când abilitatea părinților de a comunica este suficient de mare. Deoarece autoritatea parentală comună implică împărțițirea responsabilităților legate de decizia asupra minorilor, este esențial ca cei doi parteneri să poată să discute într-o atmosferă non-combativă.

Țări în care custodia comună este în vigoare

• Ungaria
• Franța
• Germania
• Suedia
• Italia
• Israel
• Canada
• Olanda
• România (din 1 octombrie 2011)

Daca sunteti in mijlocul unui process de incredintare minori sau intentionati sa obtineri o incredintare a copiilor, nu ezitati sa va intelegeti pe cale amiabila in cadrul unui birou de mediator. Este mult mai putin stresant, mult mai confidential si acolo puteti decide tot ceea ce este mai bine pentru copilul/ii dumneavoastra.

CURS DE FORMARE IN MEDIERE - FORMATOR DANIEL VIERU

Bucureşti: Noiembrie/Decembrie 2011
Curs de formare in mediere

  14 - 20 noiembrie (40 de ore);
  28 noiembrie - 04 decembrie (40 de ore);
Programul va fi zilnic, intre orele 13.00 - 19.30, sambata si duminica orele 09.00 - 15.00.

OFERTA SPECIALA-  3.900RON/PARTICIPANT

• Formare Iniţială
  Daniel Vieru este Formator Principal în cadrul programului de formare mediatori  Opportunity Associates România. Asociaţia Opportunity Associates România este:
  
  • o organizaţie neguvernamentală, non-profit, românească, înfiinţată în 1995, dedicată exclusiv instruirii şi consultanţei organizaţionale
  • furnizor de instruire autorizat de CNFPA (Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor)
  • este organizaţia neguvernamentală cu cea mai amplă activitate de instruire din România furnizând, în decursul celor 15 ani de activitate, servicii de instruire şi consultanţă pentru domeniul nonprofit, administraţia publică şi sectorul privat:
    • 570 evenimente de instruire pe parcursul a 2,014 zile;
    • 13,065 participanţi din 5,859 organizaţii cliente.
• Programul de formare iniţială pentru mediatori este autorizat de Consiliul de Mediere, prin Hotărârea 373/2010.
  Cursul de mediere se desfăşoară pe durata a 80 de ore şi respectă standardul de formare, cu acoperirea următoarelor teme generale:
  
  • teoria şi analiza conflictelor (16 ore);
  • modalităţi alternative de rezolvare a conflictelor (8 ore); 
  • procedura medierii (48 ore);
  • organizarea activităţii mediatorului şi aspecte legale (8 ore).
  Prin urmarea acestui curs:
  
  1. vă puteţi autoriza ca ca şi Mediator, conform legislaţiei româneşti;
  2. dobândiţi cunoştinţe de analiză a conflictelor şi abilităţi de mediator;
  3. vă dezvoltaţi abiliităţile de comunicare, aplicabile şi altor domenii de activitate;
  4. veţi învăţa să fructificaţi dimensiunea pozitivă a fiecărui conflict din viaţa dumneavoastră.
  În cadrul acestei oferte sunt cuprinse:
  
  1. Participarea la curs, pentru cele 80 de ore;
  2. Examinarea de către membrii comisiei de specialitate din cadrul Consiliului de Mediere;
  3. Manual formare în mediere, plus materiale de suport specifice temelor incluse;
  4. Asistenţă de specialitate, in primul caz de mediere instrumentat, dacă acesta este desfăşurat în următoarele 3 luni de la finalizarea cursului.
• Pentru mai  multe detalii: DANIEL VIERU
  Tel: 0733 680 539 / 0722 274 398;
  E-mail: vidan@clicknet.ro
  www.AlegeMedierea.info/training

NEVOIA JUSTITIABILULUI ROMAN

De ceva timp ma gandesc, caut si ma intreb de ce ar avea nevoie justitiabilul roman pentru a apela la o cale alternativa de rezolvare a disputelor, in speta MEDIEREA?

M-am pus in "papucii" unui cetatean oarecare, care este trimis, care-si doreste, sau care a auzit de mediere ca si cale alternativa de rezolvare amiabila a conflictelor.

Primul lucru care trebuie sa-l faca este sa deschida Tabloul Mediatorilor de pe internet din site-ul Consiliului de Mediere sau al Ministerului de justitie. Daca nu are internet si nu stie sa caute, atunci trebuie sa mearga numai la judecatoriile unde acest Tablou este afisat. Care sunt acestea? Normal ar fi oricare dintre ele, practic, lucrurile nu stau tocmai asa.
Poate daca l-ar ajuta si Primaria, Consiliul local, Politia, Scoala sau Spitalul, afisand la sediile lor acest Tablou, cetateanul ar fi mult mai avantajat.
Pana la urma aceste institutii ale statului nu trebuie sa vina in ajutorul cetatenilor?...Nu sunt ei in slujba contribuabililor?...Nu ar trebui sa-l ajute sa-i fie mai usor atunci cand are probleme?

Dar sa mergem mai departe. Presupunand ca acest Tablou a fost gasit, justitiabilul trebuie sa-si aleaga un mediator. Care ar putea fi criteriile de alegere a unui mediator, o persoana necunoscuta, care are un nume si un numar de telefon trecute intr-un tabel?

Criterii de baza ar fi:
1. Locatia - sa fie in acelasi judet/oras/sector - cat mai aproape si cat mai comod
2. Activ -  sa functioneze practic, conform legilor - autorizat, avizat, inregistrat la fisc, etc.
3. Prompt - sa raspunda in timp util apelului telefonic sau e-mail-ului de solicitare, max. 1 zi
4. Eficace -  sa stabileasca un prim contact in max. 3 zile
5. Cost redus - sa aiba un onorariu realist si multumitor, conform cazului.

Alte criterii de dorit ar fi:
1. Profesionalism - pregatire temeinica in domeniul medierii
2. Competenta - specializare in alte diverse domenii
3. Eficienta - indrumare abila  pentru gasirea solutiilor
4. Perseverenta - rabdare, tact si implicare in multumirea partilor

Pe langa obligatiile mediatorului, din lege, aceste criterii pot cantari greu in luarea deciziilor justitiabililor.
Important este ca justitiabilul sa gaseasca acest mediator. Sa i se faciliteze calea spre el/ea. Sa stie ca mediatorul exista si sa mearga sa-l apeleze atunci cand are nevoie.

Cu cat isi vor rezolva problemele mai simplu, cu incredere, mai repede, mai bine si cu costuri reduse, fara a fi obligati sa alerge prin hatisul birocratic, cu atat justitiabilii vor apela mai mult la MEDIERE.

In acest sens, ca prime nevoi ar fi:
1. Tabloul Mediatorilor trebuie sa fie bine structurat si actualizat periodic;
2. Tabloul Mediatorilor trebuie sa fie raspandit in toate colturile tarii si in toate institutiile publice;
3. Legislatia  sa ajute si sa motiveze cetateanul sa se inteleaga pe cale amiabila, civilizat, fara stres si fara costuri mari, in biroul unui mediator.

Cateva lucruri simple care ar ajuta justitia, cetatenii si pacea sociala.